L.24

Mi-aș fi dorit să-ți scriu ceva frumos,
Aș fi dorit să-ți spun ceva duios,
Dar azi n-am cum s-o fac
Poate nici mâine, poate nicicând,
Căci plouă mocănit în suflet
Și bate rece vânt,
Mai se ivește câte-un zâmbet
Ce-i formal,
Privirea-mi spune altceva
Și o îndrept adesea spre podea,
Glasul îmi sună a banal
Din complezență când răspund,
Atunci aș prefera să tac
Nu pentr-o clipă,
De timp să fac risipă,
Să plec pe un îndepărtat meleag
Știut numai de mine,
Să uit definitiv de tine
În modul cel mai egoist posibil
Doar pentru al meu sine
Și să salvez ce-a mai rămas
Făcând un pas
Ce pentru alții ar fi penibil …
Cred totuși c-am tastat civilizat,
Eu mă înclin ,s-a terminat, 
Păcat …