joi, 6 martie 2014

L.21

Cum aș putea să-ți spun pe nume când nu-l știu nici pe-al meu
Am încercat să-l scriu cu sângele-ți mușcat din greu
Pe pieptu-ți cu păr cârlionțat, dar ce să vezi, s-a stins
Când între picioarele fierbinți tu m-ai cuprins
Și în extaz eu am căzut
Într-un cutremur de nemaivăzut,
Nu te-ai oprit , târându-te în josu-mi m-ai gustat
Uitând de mine m-am abandonat,
Apoi zâmbind satisfăcut mi-ai pus în mână
Țigară aprinsă ce un pic amână

Un nou delir ce alții îl consideră păcat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu