„Nu mă vedeai,
Imaginea-n
oglindă îți priveai,
Cu gest precis
alunecai
Brici ascuțit pe-obraz
, tăiai
Urme de sărutări
mieroase în alai,
Duioase mângâieri
abandonai,
Rostogolite
lacrimi pe loc uitai.
Intr-un vârtej de
apă,nepăsător, le-ai înecat
Lăsând în urmă
curat, imaculat.
M-aș fi apropiat
discret,
Mâini doritoare
te-ar fi atins încet,
Vibrând, arta, ți-aș
fi continuat,
Nu am putut
să-opresc corp tremurat
De teamă să nu
las în urmă
O cicatrice ca o
crimă
În hău de inimă…
Zâmbind, amar am
risipit iluzia îndat’,
Iar la final te-ai șters , n-am existat.”L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu