L.46

“Ți-aș săruta al sufletului spate ciuruit

De greutăți pân’ la pământ încovoiat,

Ale inimii mâini adânc crăpate de gratuit

Îmbrățișat aș încălzi neîncetat,

Te-aș face a uita ai lacrimilor pași

Ce au venit, ce au plecat, în noapte și în zi au rătăcit,

Aș vrea s-abat uitare peste vise rele, nu aceleași

Sau poate da , în viața-ți de coșmar sălbăticit,

M-aș strădui ca pe o coală să întind,

Chiar dacă nu-s maestru estetician,

Al frunții minții tale adâncite tot ce-i rid

Nu pentr-o clipă, nu pentru un an și nu în van

Să fie această întâmplare întâmplată

Neîntâmplătoare, cum noi ne-am întâlnit,

Iar cu-a timpului îngăduință să o transform în fericire neuitată

De mine, de tine , de voi, să pot a crede că a fost rostuit.”L.