L.25

În clipe pătimașe ce niciun vis nu le întrece
Lipindu-mă de zid am spatele fierbinte , dar și rece, 
Iar pielea scrijelită de mii fiori ce mă cuprind
Mă zguduie, apoi adânc pătrund
Din piept până la cer.
Atunci… eu ție mă ofer 
Trăgându-te spre mine, 
Mușcând avid din tine 
Încremenind pe loc privire, 
Țâșnind segeți de foc orbind pupile, 
Cu respirația-mi sacadată 
La al tău suflet acordată
Și sâni obraznici care te-mping
De parcă te resping, 
Dar mi-i primești lăsând amprente să-ți imprim 
Pe a ta piele într-un frenetic ritm, 
Cu coapse încolăcite fecioresc
Făcând un ultim nod marinăresc
Ce-o să ne lege
În sacru și în fărădelege.