L.50

“Dă-mi buze să-ți pictez în colțuri zâmbete,

Dă-mi ce nu vrei s-auzi să îl transform în versuri zvelte,

Dă-mi ochi să îți deschid privirea numa’n ce-i frumos,

Da-mi glas din țipete tăcut să-l fac, apoi duios,

Dă-mi trup beteag să ți-l alin, să ți-l iubesc enorm,

Dă-mi suflet chinuit să îl înveselesc, ce dac’ mă fac bufon,

Dă-mi somn să-l odihnesc, coșmaruri să dezbin,

Dă-mi plâns să-l rătăcesc în hohote de râset plin,

Dă-mi griji ca să le scutur , să le întorc pe dos,

Dă-mi dușmănie s-o-năbuș cu felul meu copilăros,

Dă-mi timp să îl opresc pe loc cu-a mele haruri,

Dă-mi puțin noroc cu-al meu să ți-l întorc, să nu îl joc la zaruri,

Dă-mi inimă ce-ți bate fragedă iubire să-i scot căluș,

Viorii vieții tale să-i fiu arcuș,

Dă-mi trist destin, ce ți-a fost scris, să-i șterg fatalitate,

Iar tu ia-mi tot, nu sfert, nu jumătate !”L.