“Ar trebui ca în viața pe care o petrecem, pe lângă multe altele, să învățăm
a dansa, neținând-o, însă, doar într-o petrecere.
Avem de ales dintre dansurile de societate pentru care am avea abilități
sau nu , dar există unul ce reprezintă însăși societatea, hora.
Ne luăm de mânuțe, încercăm a ne potrivi ritmul , pașii cu ceilalți, nu
este necesar să conversăm, să ne simțim, ne tolerăm, avem , de cele mai multe
ori, priviri pierdute, ne mai scutură gândurile vreun chiuit , ne punem
întrebarea :”Ce l-o fi apucat?” sau îl ignorăm, unii renunțăm așezându-ne pe scaune străine ori aceleași,
vechi, șubrezite, nereparate și ne rotim și ne rotim și iar ne rotim în cerc
defect, amatoricesc, în plan , neavând veleități de spațiali ci , numai , de
subterani că deh , acolo ne ducem oricum. De ce am mai face ceva , altceva,
aceleași , dar în cerc perfect, de nepătruns de către cei care se pretind a fi
valsori, dar sunt falsori, manelizând tot ? Dorința lor de a conduce, hora,
este acerbă, ori ce este condus de astfel de elemente reprezintă nimic.
Ce ai dorii să fii, rege peste
nimic sau un oarecare într-un regat ?
Chiuiții voi , toți, chiuiți !
Și-o strigătură:”Tot pe loc , pe loc , pe loc/
Să răsară busuioc!”/Că de n-o-ți vrea s-ascultați/Tot în ‘ceastă
horă o să jucați/Crezând că valsați./Doar atâta valorați ?”L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu