joi, 6 martie 2014

L.16

Stau într-un cot și nu mă satur de privit
Cum dormi adânc ș-atât de liniștit,
Aș vrea să te ating, dar nu-ndrăznesc,
O tainică dorință mă face să zâmbesc
Și-o fac !
Ducându-mi degetele prin păru-ți suvițe îți desfac,
Apoi cobor cu buzele pe a ta frunte
Lăsând acolo amprentă ce nu minte,
Încep să suflu-ncetișor peste fragile gene,
Nu te trezești căci nu ai a te teme…
Mă răsucesc un pic și-mi las pe a ta față,
Pe gât, pe piept
Cosițe împletite de jună răsfățată.
Oftezi discret,
Dar nu  renunț, de tine mă lipesc complet
Cu trupu-mi fremătând
Și simt o muzică…a inimii bătând.
O fi a mea ?
O fi a ta ?
O fi totuna ?
Ah, dar stai că mă rostogolesc !
Tu te-ai întors morocănos și înciudat
Și-n hohote de râs eu izbucnesc
Iar cu un braț de perne mici și moi, pornesc ca să te bat !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu