marți, 1 iulie 2014

L.107

Am vrut să uit, putut-am, greu,
Nu cu-ajutorul timpului ateu
Ce trece indiferent peste și calcă  în picioare,
Rămasă, fărâma-ți inimă tremurătoare,
Ci printr-o hotărâre stând la masa goală
În fața unei alte cafele precum o smoală,
Nu dulce și cu lapte așa cum ai promis
Nota-i de plată fiind un compromis
Pe care vrut-am al plăti pentru o clipă,
Însă ivita răzgândire oprit-a zilelor risipă,
Chemat-am chelner să-i zic nu ,
De-această dată vei plăti doar tu
Știind că vei veni, dar după
Să cauți firimituri de dragoste prin lupă
În rezultatul socotelilor de înmulțire
Sfidându-i antonimul  împărțire
Ce nu mai dă cu rest
De care să-ți  agăți un muribund protest
Asupra sorții, a mea, a tuturor
Nedrepți c-am fost cu tine, biet muritor,
Uitând că lângă tine șade plată


A faptelor și-a lor răsplată.”L.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu