“Când
deslușești în ochi-i scriși cu lacrimi:
Mi-e sufletul
pământ minat,
Încearcă al îl ocoli, nu te tocmi,
El preț nu are pentru vinovat,
Vedea-vei că nu îi este frig ca în trecut,
Răceala fiind a sa prezență
Căci inima îi este gheață de temut,
Căldura-i observând-o ca absență
Din viața sperată un sejur,
Dar circuit bătătorit cu halte prelungite
Pe zdruncinate drumuri, nu zborul unui abur,
Vei înțelege că s-a terminat în realități atât de
diferite.”L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu