marți, 15 iulie 2014

L.121

Devastează-mi cerul cu patimă,
Stinge-mi soare cu a sărutării lacrimă,
Luna apune după el,
Stele adună într-un poem,
Mi-l lasă a-l călca în prag,
Pe urma literelor lipite-n talpă să o iei cu drag
Și vor străluce cale nu Lactee
Ci pe-a cuvintelor de dragoste atee
Unde dorința-și caută albie-n moral
Vrând cursul fie triumfal
Pe sub al palmei tale păgân pod
Ce-i șubrezit de doru-ți-n sufletesc exod,
Surpându-se, povestea nostră a descoperi lăsa-voi
Știind cum mândră, eu,
purta-voi
În ale vârtejelor-mi sclipite-n ochi asupra

Voastră când încerca-veți arunca în noi cu piatra.”L.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu