“Mi-s obosită
și e târziu,
Plasă de fluturi menirea-mi e să fiu,
Cu o greșeală deschis-am al tainelor cufăr,
Crezut-am că le-am prins, dar nu îmi ies la număr,
Le-aliniez, le-ntreb, pedepsindu-le le pun în colțuri,
Își dau coate, chicotesc în salturi,
Nu vor a-mi spune cine nu-i,
Pleacă priviri ambigui,
Mă necăjesc, întoarsă-i întristarea,
Grăbindu-mă, prezentă-i nerăbdarea,
Riduri, două, pe frunte fac, este seriozitatea,
Le reproșez cu-alint, vinovată-i sensibilitatea,
Renunț, capac închid cu sufletu-mi golit,
Rămasă rătăcită, una, nu a mai venit,
Își caută pereche, singură rămână nu,
Poate-o găsește cineva, de-o recunoaște, poate chiar tu.”L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu