L.130

 “Cum roșu cere verde în simultan contrast

Tu ceri pe mine armonie în nefast

Să-ți fiu cândva, dar nu mereu...

Te cer și eu

Pentru cât timp ne-a mai rămas

Dezordinea a-ți auzi din glas

Spunându-mi rugi

Ce-ți sunt porunci,

Trupu-mi să-ți fie altar

Să nu-i pășească altcineva hotar,

Cu buzele flămânde să spui Amin

Când vei gusta plăceri ștergându-ți chin

Amestecate în lucrarea vieții

Ce-ți va împodobi podeaua și pereții,

Să-ți fiu acoperiș

Adopostind al nostru ascunziș

De umbre în lumini,

Întoarcerea a-ți ademeni

Artistule sărac fără model,

El,fără de tine, fiind la fel.”L.