L.113

“Al Meu ce faci, te-ntreabă A Ta ?

Timid șoptită întrebarea

Vroiam, nu, să-ți tulbur gânduri

Pe care le petreci dincolo de ale tale ziduri,

Dându-le sfat, grijă să aibe de ele și de ea,

Să nu se rătăcească, să-ți ducă mângâierea

Pe chip punându-i dor,

Refuz să nu primească nevrând a-i fi dator,

Spunându-le să șadă drept când se vor prezenta din nou

Uitarea grabnică ștergându-le ecou, 

Mâini să-i sărute, genunche la al ei suflet

Inima-ți sperând a nu-i fi acaret,

Să te aleagă, iar, zâmbind, cum fac mereu și-acum,

Dorind a te zări  în orizont de drum

Urmându-le real scrisoarea

Semnată în eter Al Tău pentru A Mea.”L.