joi, 17 iulie 2014

L.123

Iriși-mi-nfloresc doar verde intrinsec
În roșul inimii zbătânde sperând a fi al vieții gri perfect,
Îi mai disturbă cursul unul  ori două colorate
Cu tonuri dulci din vorbe nuanțate,
Un strop de alb născând greșite disoluții
Crezând că-s ale operei de artă mici soluții
Contraste vrând a le-ndulci neapărat,
Dar este pentr-un moment dat,
Lumină peste-ntunecat,
Uitând cum subexpus este adesea delicat,
Mediul să-i fie ambiant se încadrează peisaj
Rama fiindu-i un trecător pasaj.”L.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu