“Poate
că încă n-am crescut !
La mine se uită cu ochi
de necrezut:
Ai riduri, pleoapele
lăsate și colțurile buzelor în jos,
Zâmbetul îți e întors.
Dar uită-te la mine că-s
de-o șchioapă,
Nu cântăresc mai mult
de-un sac umplut cu ce vrei tu, odată !
Așa o fi, însă ai oase
colțuroase,
Formele trupului nu-ți sunt
netede, frumoase.
Așteaptă-un pic, într-un
picior eu pot sări !
Nu demonstrezi nimic dacă
ce spui ar fi.
Și tac și tace,
N-o pot convinge
orice-aș face...
O licărire îmi apare pe
obraz,
Aș strânge pumni
făcându-i în necaz,
Tot sunt copil, vorbesc
c-oglinda,
În a mea poveste, zâna
cea rea.”L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu