L.122

“Câți nuferi pus-ai pe ale apelor șoapte,
Cu ce descântec ai vrăjit culori în noapte,
De unde luat-ai cântec de-mbiere
Pentru destine izotere,
Fie-mpreună nu numai vară,
Sub apa vieții rădăcini să împreune-n iarnă
Înnodate cu legămite de iubire până-n primăvară
La nesfârșit așa și iară, iară?…”L.