L.124

“Privesc printre-ale genelor zăbrele,

Catifelate draperii las pleoape grele

,

Respir în mine nu-n afară

Bucurie și oftat cu sunet de fanfară,

Sufletu-mi este liber încuiat

Fără rușine lăsându-l despuiat,

Mintea-mi când doarme nu stinge lumina

Gândurile-mi treze n-având ca trăsătură mima,

Bătăile inimii de-mi sar într-un picior

Își lasă fericirea la vedere găsind al dragostei izvor,

Bine să-mi fie mereu nu uneori

Sunt sinceră cu mine de-i soare, de sunt nori.”L.