“Se
sprijini în coate și își privi abdomenul zâmbind, căci deseori gândurile îi
erau zâmbitoare. Văzu cum între oasele bazinului erau conturate forme aliniate
de mușchi. Primise multe lovituri sub centură. Ultima…”Cea mai frumoasă fată nu poate să dea mai mult decât ce are.” , o concluzie, după părerea acelei persoane, bună, exprimată cu ideea că ar fi înțeles-o sau că
ar fi cunoscut-o. Nu avea cum pretinde aceasta, nu avea cum ști ce are, cât
are, ce a făcut, cât a făcut, ce va face, cât va mai face. Nu cunoscuse acea
vorbă poate pentru că nu se considerase frumoasă , dar , mai ales , cea mai
frumoasă, nici cea mai inteligentă deoarece ar fi însemnat să renunțe la
sentimente. Îi răspunse cu o alta, a ei, neștiind dacă e bună sau nu ori la fel
de bună:”Nu poți cere dacă nu ai ce oferi sau poți , dar nu te aștepta să și primești.”L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu