“Sufletu-mi orb lovește cu-al inimii baston
Pereți de coaste rupte ce sună durere-n unison,
Nu vreau a o auzi , mă face surdă,
Nu înțelegi rămas-am mută,
Al trupului limbaj
Nu-mi este avantaj,
Stâlcită-i noua postură
Când mișcă auzi scârțâitură
Asemeni scaunelor de jurați
Ce dau verdictul: Vinovați,
Să pleci, preferi, imediat,
Nu te consideri și m-ai
repudiat,
Ființa-ți dragă altădat’
Ai abrogat.”L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu