miercuri, 2 iulie 2014

L.108

„De e slăbuță nu crede că e vulnerabilă
Tăria-i este fiindu-i variabilă,
Dizgrațioasă nu o vede părând  grăsuță
Fragilitatea formelor lăsa-va-ți inimă desculță,
Scundă , o ridică sufletul,
Înaltă, coboară pentru a te egala cu intelectul,
Picioare-i lungi ori scurte pășesc cu fermitate
În colb de întrebări lăsând ca urme răspunsuri asfaltate,
Mâinile-i suave, dar și aspre
Ți-alină suflet în mâgâieri măiastre,
Vorbăreață, veselă, plânsă , tăcută
Prezența-i leac pentru a dragostei acută,
Blondă, brună sau roșcată
Secunda-ți face colorată
Privirea-i neagră, albastră , verde ori ciocolatie
Când te cupride-n mreje viața-ți face armonie
Și-i pui vrăjit zorzoane sărutări,
O dezgolești grăbit cu frământări,
O vrei, respingi crezând că-ți aparține,
O ai , îți place, nu-ți convine,
Te sperie, să fugi dorești pentru a o-nșela
C-o alta descoperind-o tot pe ea,

Femeia.”L.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu