“Descheiat-ai
năsturei de stele nopții cămăși,
Dat-ai nori în
părți ce îți păreau vrăjmași,
Atins-ai lună
nouă, nu una , ci două,
Prelins-ai
sărutări pe trupu-i iluzoriu ca boabele de rouă,
Condus-ai pe-a
pântecului cale șuvoi de mângâieri
Oprindu-le-n
cascade de-nvolburate fremătări,
Cu dragostea-ți
ai inundat stearpa-i tăcere
Rodindu-i murmure
cu a sa vrere:
Nemuritor ocean
să-i fii
Ce-neacă soarele
din plină zi ,
Rămână numai ea
Să îți slujească
veșnicia .”L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu