“Păstrez distanța de-a ta fotografie
Căci
vrea să îi surzească zgomotu-i privirea-ți cu furie,
O
vreau așa părând în amintiri mai estompat
Când
nod de dor înghiți înfometat
Strivindu-mă
într-ale tale maxilare
Apoi
mă zbați între pereții venei de la tâmplă cu ardoare,
Cu
al pupilei cerc încins strângi mijlocu-mi în încleștare
Purtând
în iris monocrom doliul dorințelor hilare
Uscată
gură fiindu-ți de sufletul oftat
Ce-l suflă neputință în a mă fi păstrat.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu