“Prezența ți-e fanată,
Pe margini roasă, pe-alocuri franjurată
Și plictisești cu lamentări
Pe care le rostești luând pauze de lăcrimări
Ca-i vrut să-ți crească aripi, dar n-ai putut
să zbori,
Că ai răspuns la toate, însă nu-ți sunt puse
întrebări,
Că știi să mergi pe ape, dar au secat,
Că știi să cânți, însă auzul celorlalți este
falsat,
C-ai știi să și pictezi, dar noi vedem desen
abstract,
Că spui doar adevăr minciuna fiind imaginarul
nostru disproporționat,
Că-ți poți înghenunchia orgoliu, dar nu te
lasă sufletu-ți cu handicap,
Susții că ai iubi, n-o demonstrezi, nevrând să
irosești ce scump ai cumpărat,
Lumină ultimă se stinge, nedumerit nu-nțelegi
ce s-a-ntâmplat,
Prea multă vorbărie, auditoriul ți-a plecat.”L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu