“Spatele-mi-mpovărat am rezemat de-oglindă,
Căci orb e la imaginea-ți ce mă desfidă
Punând a mea poveste într-un opis
Fără coperțile de tine smulse, azvârlite-n abis,
Lăsându-mă expusă în pagini nude
Atingerilor tale dulci de crude
La îndemână avându-mă secundă cu secundă
Ca muză peste lumină umbră
Iubirii tale abstracte, făcându-mi viața apostrof
Cuvintelor ‘muțite de sufletu-ți distrof
Ce pune între-ale noastre inimi imensă cratimă,
Îmi rupe o altă foaie fără patimă,
O șifonează strivindu-mi genunchii ascuțiți în coastă
Rostogolind peste vertebrele-mi răsfrânte a poverii tale
castă
Că-s doar un mărunțiș hrănindu-ți eu oniric
Care-mi aruncă-o pânză s-acopăr, rămas, puținul liric
Din mine, umilă-ți sclavă,
Blestem fiindu-mi dragostea firavă.”L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu