„Ai mâini
cugetătoare ce-ți stau în cot
Unde nu doare
lăsând potop
De acuarelă
neagră peste tot
Împrăștiind doar
umbre ca un despot
Cu-a pensulei
gândire plină de obidă
Pe-a vieții pânză
ce ți-e cupidă
De coloratul
celorlalți
Numindu-i fals
aghiotanți,
În realitate umili dorindu-i în a ta pagodă
Cântându-ți
slava-n odă
Ție, caracter
felon,
Capabil de a
arunca mizerie de zvon,
Căci starea-ți
este o amorfă
Lipsindu-ți a
domniei stofă.”L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu