“De măștile prind rădăcini haine
Prinzând picior de suflet ca-ntre șine,
Zadarnic vrei să schimbi macazul vieții
Pe ale morții introspecții
Când timp să nu-l trăiești e din belșug,
Al amintirilor dorind să fie ignifug,
Căci doare să rămâi nimic
Pierzând și titlu de-omonimic
Al ei, al lui cândva adevărați
Ce-n doar în doi erau bogați
În lumea falsă, pauperă în trăiri
Unde tăcuți vă ascundeați dezamăgiri...”L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu