L.104

„Împing aer ce-ți apropie prezența cu ale mele palme

Obraznic mă sfidezi înlănțuindu-mă cu brațe calme,

Însetate să-ți  fiu miez în coajă

Cum valul sărută a nisipului plajă,

Faci țăndări timida-mi rezistență

Înfiorându-mi  curburi  siluite la o dulce căință

Împrăștiind cu gura-ți păcat original

Ce nu aude rugăciuni pierite-n carnal

Când strig, resping, te chem uitându-ți nume

Nerușintă c-am încălcat tabuuri țintuite-n lume,

Mi-acoperi ochii cu eșarfa  minții tale insidios,

Înnozi în suflet picioare și mâini fraudulos,

Petreci deasupra-mi trup profitând ca un escroc

Care așteaptă-n pândă o picătură de noroc,

O sorbi odat’ cu mine  gustu-mi fiindu-ți drog,

Poruncă unică , nu decalog,
Împreunându-ne bați palma cu iubirea
Cătușa ei fiind sfințirea.”L.