“Continuu îți imaginezi cum sună glasu-i-n șoaptă...
Să fie ca scrisu-i ce îl închizi cu lacăte sub pleoape
Lăsându-l apoi s-alunece pe-obraz
Ca tatuaj pe suflet în extaz,
Dresor de dulci cuvinte pe sălbatica
Ce e ți-ai dori a fi numai a ta, unica,
Să o absorbi, s-o guști, posezi cu nebunie,
Pe tine s-o târăști apoi alungi în vis de gelozie,
Să o sugrumi cu dragostea-ți frustrată,
S-o-nvii știind că niciodată
Nu poți să-i inelezi plete rebele
Ce-n vânt te-ar biciui fiind nuiele,
N-ai să-i atingi pielea-i flămândă
Ce i-ai hrăni-o cu patima-ți osândă
Dorindu-ți să devii imponderabil,
Vrând să alungi acest prezent atemporal blamabil?
Nu îți răspunzi, amâni sfârșit umilitor
Ducându-ți mâna tremurândă spre-a ei imagine din monitor.”L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu