luni, 16 iunie 2014

L.98

Nu-ți trebuie urechi s-auzi ce-ți sună-n cap,
Fără de rost le-acoperi vocea-mi fiind  satrap
Ce-ți picură în amintiri cuvinte-ncinse
Răscolindu-ți simțurile-ți vrute stinse,
De-aduni gene peste ochi crezându-i orbi,
Imaginea-mi vei-ntrezări-n durere dorind să-i dai la corbi,
Când respirația-ți oprești, aroma îmi va fi un bumerang,
Ce nu lovește, ci te sufocă fiindu-ți ștreang,
Iar de înghiți în sec și iute și amar,
Gustu-mi îți va rămâne chinuitor nectar,
Nici pielea nu îți mai aparține ioc
Amprenta mea purtând-o ca soroc,
Sufletul vrând să-l vinzi va fi cu mine,
Niciunul nu-l va cumpăra să-ți poarte vine,
Scăpa-vei dând totul umbrei tale

Urmând a dispărea l-a ta înmormântare.”L.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu