L.99

“Uleioasă ți-e menirea,

 Evidentă-n lunecare ți-e privirea

 Spre tainice trupești plăceri

 Fiindu-ți mentale desfătări

 În înțelegeri mutual

 Când tremuru-mi agăți cu palme ale tale

 Și îl deșiri în fire personale făr’de cusur,

 Le-ncurci printre degetele-ți în obscur,

 Le-nsăilezi cu zămbetu-ți de iudă în insinuări,

 Le-nnozi cu buzele-ți iscoditoare-n provocări

 Semnând pe pielea-mi: „Vrei a fi al meu anonimat?”,

 N-aștepți răspuns în viitor ce-ți este dat

 Cuceritor de multe de una cucerit

 Pe care ți-o dorești când o iubești să-ți fie infinit

 În amăgirea de-a nu fi recuzat,

 Pentru o noapte, doar,dorind statut de „Rezervat.”L