“Mergeai pe-al vieții celălalt trotuar,
Eu te priveam, am
înghițit în sec oftat amar,
Nu ai simțit că
sunt zilele-ți continuând
Pășite-n grabă,
inconștient, râzând,
Deși îți imprima
al tău palton grele-amintiri în stropi
De ploaie rece
apărută din senin pe trup făcându-ți gropi
In al căror hău
te adânceai doar tu,
Întins-am mână se
te-apuc , dar nu
Ai vrut sau n-ai
văzut, privirea-ți se târa pe jos
Trăgând cu ea
sufletu-ți de străin, ghebos,
Inima-ți cenușie
bătea trăind în al tău loc,
Nu îți păsa,
fumai tristeți ghicite-n ghioc
Considerându-le
noroc, le scuturai ca scrum.
De ce te-ai fi
oprit, cum să nu-ți vezi de drum
Când m-ai notat
la trecător ?
Ți-era o stare de
moment, nu viitor.”L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu