L.54

“Ești tu acela  pe care și l-ar dori femeia ta ?

Ești tu cel care îi zâmbești privirea

Când se privește-n ochi-ți de parcă-i unica ?

Ești tu cel care știi să-mbrățișezi sufletu-i răvășit

De întrebări, de îndoieli, cu inima-ți definitiv ?

Ești tu cel care te bucuri, plângi , ești fericit cu ea odată

Ades, mai rar înseninându-i viața-ntunecată ?

Ești tu cel care pe al tău umăr nu-i greutate

Capu-i plecat de gânduri , iar să îl lase poate ?

Ești tu cel care mâna-i bătătorită de zile munci

O lași să se strecoare în a ta, o mângâi, o săruți, o strângi ?

Ești tu cel care de te-a certat, deși nu meritai,

Ai înțeles și ai tăcut în timp ce cu ardoare o doreai ?

Ești tu cel care știi să îi spui un sincer mulțumesc

Doar că există, dar și pentru ce-i simplu și firesc ?

Ești tu cel care îi dăruiești o floare în zi banală

Făcându-ți gestul natural, nu cu simbol de fală ?

Ești tu cel care, de  e un pic sau grav bolnavă,nu fugi,

O sprijini, te îngrijorezi, mâini ți le frângi ?

Ești tu cel care îți dorești să fii chiar tată, alături de ea mamă,

Făcând-o din suflet, fără teamă ?

Ești tu cel care îi săruți o lacrimă din ochiul priveghind

Copil, în nopți și zeci de ore-n zi, dorind să-l vadă sănătos crescând ?

Ești tu cel care atunci când dragoste-i oferi și faci,

Nu te gândești la altă, te dăruiești, nu te complaci ?

Ești tu cel care-i mergi pe calea complicată,

Nu pe alături și nu ca paralelă , niciodată ?

Ești tu cel care de-i mică, ’naltă, slabă , grasă

E pentru tine perfectă, cea mai frumoasă ?

Ești tu cel care,în ani, din tânără se schimbă-n bătrâneți,

Nu te gândești s-o părăsești și o respecți, până în moarte o-nsoțești ?

Ești tu cel care nu uiți să o iubești , îi spui nu-n fiecare zi

Știind că de o faci și-o dată, să fie sincer? Așa ar trebui…

Ești tu , acum , pe undeva ?

Să vă-ntâlniți aș vrea .”L.