“Aș face pomană iubirii noastre vii,
Să pun de toate
și tot în farfurii
Pe-o față de masă
brodată cu fir de nopți împătimite,
S-aveți la
îndemână șervețele lacrimi fericite măiastru-mpăturite,
Tacâmuri mii de
sărutări strălucitoare-n pline linguri, înfipte adânc în furculițe,
Iar scobitori
cuvinte blânde ce sfarmă fapte aspre, le scuipă fărâmițe,
În căni lichid
încins de neuitate-mbrățișări,
S-aprind dorințe
pofticioase lumânări,
Mâncare zile ,
luni și zecile de ani de dulce și de post,
Căci fie bune ,
fie rele au avut un rost , un cost…
De veți gusta la început prescură,
V-atingă cerul
gurii mierea dragostei ce urlă,
Coliva înpudrată
cu șoaptele duioase
Să aibă ornament
ale noastre vieți încrucișate, furtunoase,
La cânt de
pomenire veșnică
De noi pământ și
cer să se agațe într-o unire cosmică,
Apoi să
vă-nfruptați cu suflet,
Chiar de veți
zice bogdaproste să nu vă săturați complet,
S-o vreți ca pe-o
parșivă mită
Pentr-o-a hrăni,
când noi nu vom mai fi, să o doriți ursită.”L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu