“ De tu
m-ai desena să nu mă faci eu,
Ochi strânși să-i ții mereu,
Spre mine, să n-ai privirea aruncată,
Să fiu pe-o coală de hârtie șifonată,
S-apar în depărtări măruntă
De aspirații prea înaltă depășită,
Să iei pe degete a viselor cenușă,
Iar de greșești, nu mă retușă,
Contur al buzelor să am cu vorbe în deșert,
Căutătură rătăcită, stinsă de tot ce e incert,
Inimă-mi să-mi fie nu, picioare în genunchi având,
Cu degete întinse prin care trece de nimicuri vânt
Ce ne separă și tu să taci,
Să termini, să uiți,te rog să mă arunci.
La mine te-ai uitat, l-ai zis pe nu, ai dat din cap,
Ba ai promis:Te ard cu ochii imaginea-ți să îmi imprim,
Tot ce e fir de păr și formă am să aspir !
Am spus: Păcat...n-am să mai vin,
Nu poți păstra , nu poți expune un suflet clandestin.”L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu