“De aș lipi zile pe un cotor de viață aș face-o carte,
Dar le-am pierdut și sunt atât de-mprăștiate
Sub roțile trecutului ce-aș vrea să-l uit ,
Zdrobite de al prezentului perete pustnic vânt,
De nevăzut în viitor incert ce poate-i câteva secunde,
Călcate-n pași , strivite-n mâini aici, oriunde…
Nu ar citi-o nimeni, nu are timp de suflete
În goana după terminat, lumina-n candele
Să o păstrezi ar fi o artă
nu un cancan,
Închei oftând și praf , știind că tot ar fi în van.”L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu