“De ce-mi
promiți totul de vis , când eu visez coșmar ?
Învață să-l
cunoști pe cel de care n-ai habar,
Nu-i un
obiect, servil , de buzunar,
E o ființă ,
nu un cuvânt banal din dicționar,
De multe ori
nu îți vorbește , deși respiră gânduri,
Se ghemuie
pitită-n scris și printre rânduri
Crezând c-așa-i mai bine, se cuvine, îi drept,
Dar oare tot
timpul să renunți e înțelept ?...
În lumea aceasta există și trestii care-și
rup,
Nu se-nconvoaie, ce-i suflet de ce-i trup.”L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu