L.78

“Din a grădinii zi , tu, roșul macilor ai adunat grăbit
Cu rădăcini, pământ să nu-l petreacă ofilit,
Dar l-ai ridat cu pensulă de vară nudă,
L-ai biciuit într-un vârtej de buruieni cu mâna-ți tremurândă,
În locul soarelui l-ai încălzit cu palida-ți suflare,
Zboru-i ai încuiat în sufleteasca-ți  înrămată închisoare,
L-ai dăruit, în taină, să coloreze iriși, doi, demult opaci și seci,
Făcându-ți semnătura amintire într-o secundă pentru veci.”L.