L.69

“ Ce daltonistă-mi este viața, n-o copiați
Căci pașii-mi sunt monocromați,
În juru-mi nu-i nimic rotund, numai pătrat
Și îmi ascund în colțuri gând abandonat
De-a mai rămâne pe-a umărului clipă
Rugându-mă de-al tău rogvaiv să faci risipă,
Iar ce e verde, roșu la mine-n suflet cenușiu
Să-l strălucești iubind un trup șașiu
În nopți de veghe ce uită realitate,
În zilele-ți cuprinse de dualitate.”L.