“Tu nu te fă văzut, rămâi necunoscut, un
oarecare
Să-mi pot imagina că ești
în fiecare
Ce-mi șterge viața cu mâna
din greșeală,
Ce-mi calcă suflet în
picioare cu-ndrăzneală,
Ce cu privirea depărtată
îmi pune întrebări,
Crezând că-s pentru mine,
răspund în nicăieri,
Ce-aleargă spre mine cu
brațe-ntinse,
Mă depășește, căci unele
parcări în viață sunt interzise,
Ce îl aud că-mi strigă
nume,
Dar îi răspunde grabnic a
sa din lume,
Ce-i văd în noapte siluetă
cum așteaptă ore,
M-apropii, nu sunt cea,
doar o alta între atâtea lucruri minore,
Ce pași , ai lui, aud cum
îmi urmează drum, fidel
Prin ploaia ce-mi îneacă urme făcându-l paralel,
Ce îl aștept de dincolo de
ușă-nchisă, descuiată,
Apasă clanță, nu
deschide,se răzgândește, poate... altădată.”L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu