L.79

“Deșiră norii ploii ce i-am purtat sirag

În nopți și zile umblate în zig-zag

Nu de la gât , ci de pe trup înfiorat cu degetele-ți stele,

Agață-mi trecător pe pleoape perle

Ce nu îs lacrimi adiate de petale ale tale buze,

Ci  șoaptele-ți duioase ascunse-n gânduri muze

Stingând dorințele-mi încinse, evaporându-le-n neant,

Atât de pătimaș, tu furtunos, în gesturi un galant,

Încurcă în șuvițele-mi rebele două vieți

Cu vânt călduț și mocănit de-mbrățișări peceți,

Așterne mătăsos veșmânt diamantat de suflet ce-atinge ai mei nuri,

Străluce soare în privirea-ți înfometată când vrei să mi te-alături

Nu pentru o zi , o lună, un anotimp , un an ploios ,

Pentr-un destin amant cam schimbător, ba simplu , ba anevoios.”L.