„Nu vreau să vină altcineva aici , ce dacă-s egoistă,
Mi-aș așeza trup
ruginit și-o stare tristă,
Pe treptele
machiate și nu cu mascara,
Ci doar cu farduri
verzi-albastre ce ar urca
Pereții de suflet
scorojit,
Ar coborî în inimă
diformă ce-a obosit,
Al unei scări fără
de sprijin
Numită simplu , un
destin
Cu risc, căci n-are balustrade,
Atât de expresiv în vizual lipsit de acolade,
Călcat cândva de pașii tăi
Cu-a’ mele palme încălțați ferindu-i de bătăi,
Și-aș zăbovi cu cap îngreunat de gânduri
Scriind aiurea către cineva aceste rânduri.”L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu