“Ce-a fost la fel, ce
am făcut prin nemiloasa trântă purtată de-amândoi ?
Ferestrele
seninului de zi le-am spart, le-am
aruncat în hăul negrului gunoi,
Podelele
speranțelor târâtule-am în mocirla din noroi,
Ringul dansant al
vieții tocitu-l-am cu un nimicitor război,
Am transformat
cuvinte line în a cuțitelor șuvoi,
Gânduri în ziduri, iubire vie în
strigoi,
De vise consimțiri în realități fărădelege,
Atingeri înnodate
în îmbrânciri ce suflet reculege,
Nopți de amor când
nici o stea nu îndrăznea a zgâria obrazul lor de jună
În zile zbârcite
de ură ce în cocoșa ei otravă-adună,
Destine-ncrucișate
drept în paralele strâmbe,
Un început fără
sfârșit ce plânge în săvârșit sfârșit care sardonic râde.”L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu