“Tratează-mă din când
în când ca pe-un copil, uită că-s o femeie,
Așa tu mi-ai putea ierta greșeli nu să le faci
trofee
La care să te rogi bătându-le-n pereți ca pe
icoane,
N-ai să regreți, sunt de fetiță toane,
Mi-ai face surâs pe-a dimineții față
ciufulită,
Cu-alint mi-ai pieptăna a obrajilor cută
adâncită,
Mi-ai șterge lacrimi, ce dacă-s vinovate,
În hohote de gâdilat ghiduș pe săturate,
Ți-e foame, m-ai întreba, chiar și de viață ?
Ca un răspuns ai prepara cu sufletul povață,
Pierzându-ți timp fără regrete
Vei da răspunsuri la întrebări naïve,desuete,
Cu detașare ai accepta cum caut amănunte în
nimicuri
Înțelegând curozitatea-mi ce se-ncurcă-n ale
poșetei tâlcuri,
Bomboane-mi vei aduce-n fiecare dulce zi
Luând onoarea falsă buchetelor de flori datate
ce se vor ofili,
Când sunt nervoasă m-ai vedea nerăbdătoare,
Un ton de-aș ridica ai pretinde a fi o arie
scăldându-mă-n priviri admiratoare,
Grija-ți va fi nemărginită pe sârma vieții
vazându-mă-n echibrul mereu precar,
Brațele sigure ai ridica să prinzi destinu-mi
care face glume de circar,
Nu ar conta ce-ai crede sacrificiu
Făcând cu râvnă din eșec deliciu,
Iar seara în capriciu-mi cochet, că-s
bosumfaltă,
Tu mi-ai zâmbi, m-ai înveli, m-ai
adormi îmbrățișată.”L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu