“La margine de viață stă la
cerșit o zi,
Întinde mâna rugătoare un sentiment de ți-ar trezi
Să-i dai puțin dintr-un minut ,
Te uiți, parcă ai vrea, dar buzunarul inimii ți-este cusut,
De ce ai face-o, este al tău , chiar de
aiurea e pierdut,
Pentru aceea-nsemnând atât de mult,
Întorci capul către alții la fel ca tine,
O depășești cu gândul, sper că nu mai vine,
Te-mprăștii în ansamblu încercâd să îi sari punte
Uitând că, el, este făcut din importante amănunte,
Gonești înduioșare,
Îți spui , hei lasă , am să-i dau în altă dată. Oare ?”L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu