marți, 19 august 2014

L.148

"De ce râzi de-al meu boschet pădure,
Că face umbră la furnici aiure'
Și nu-i la fel de-nalt, este dezordonat,
Udat când vreun picior e ridicat,
Lăsat în vânt și prăfuit,
De ploaie ponosit,
Călcat și rupt
La deal , la vale, pe ținut abrupt,
Scăldat de soare-n dimineți,
Fără de umbră în amiezi,
Necunoscut de noapte,
Știut de-ale pământului șoapte ?
Îl crezi pipernicit ?
Ce ai trăit tu și el nu a trăit ?"L.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu