L.146

“Pantofi cu toc auzi pe caldarâm,

Nu-ntorci capul a vede cine-ndrăznește să-ți calce al tău tărâm,

Vrând să ghicești ai sufletul ciulit,

Începi să numeri pașii ce se apropie nechibzuit

Știind că nu o vei lăsa, de tine, a trece cu indiferență,

Cum, îți faci planuri cu multă insistență,

Tresari că-s mai aproape

De parcă-s ascuțite strigăte nu șoapte,

Te-ntrebi culoare au, ce rochie le este asortată,

Pălărie oare poartă,

Înghiți secul, strângi pumnii, mai e un pic

Și apoi...nimic.

Trece și-i privești în urma-i umbra,

Nu disperi, un mâine va urma,

Sigur vei avea curaj

Să-oprești în palmele-ți fierbinți al ei miraj.”L.