L.145

“Câte fluturări de false regrete,

Ocheade în cvartete,

În guri șușotite duete,

Mascate zâmbete,

Coate date

În complicitate,

Ba chiar pălării, ale empatiei, aruncate cât mai sus,

Rămână acolo, zeflemind un: „Îmi pare rău nespus...”

Există la pățania cuiva,

Crezând c-așa

Și-au îndeplinit o datorie,

De fapt,plăcându-le cadavrul, fugind, însă, de autopsie.”L.