vineri, 8 august 2014

L.142

 Îți buzunăresc sufletul
Încetul cu încetul
Făr’a simți cum te golesc  de-al sentimentelor mărunțiș,
Mă strecor apoi pe furiș
Să fac inimii tale sluj,
O sărut lăsându-i  urme de ruj,
Lipesc obraz de-a ei bătaie
Ce pentru alții valorează o lescaie
Pentru mine fiind cea mai mare avere,
S-o fur definit am vrere
Și-atunci cu mâini dibace o cuprind
O răsucesc, o smulg, te las suferind,
Plângere lumii să faci , dar degeaba
A ei nu e treaba,
Atunci tu să mă cauți nu s-o iei înapoi
Ci lângă ea să vii să fim amândoi.”L.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu