luni, 18 august 2014

L.147

“Stai după umbra-ți privindu-mă sperând că-ți voi cânta în strune
Ferindu-te de tine și de lume,
Ai vrea s-atingi din pieptu-mi armonii,
Vulcanul lavei mele ai vrea să fii,
Dar stins tu ești sperând mocneală
Trezită de biciu-mi pletelor-n urzeală
Amestecată în  tonuri de culori și note ,
În flacără să-ți ardă ale dorinței gemete,
Aștepți pân’ la final de-aplauze,
Îți îndemni amorțeala să facă pauze,
Nu te ascultă și-ți continui rolul principal peren

De spectator etern...”L.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu